Retragerea gingiilor, numită și recesiune gingivală, apare atunci când marginea gingiei se deplasează și lasă expusă o porțiune mai mare din dinte sau din suprafața rădăcinii. Dintele poate părea mai lung, iar sensibilitatea la rece, cald, dulce sau atingere poate deveni deranjantă. Procesul se poate instala treptat, motiv pentru care unele persoane îl observă abia după ce modificarea este deja evidentă.
Recesiunea gingivală nu are o singură cauză și nu trebuie pusă automat pe seama igienei dentare deficitare. Periajul prea agresiv, boala parodontală, particularitățile anatomice ale gingiei, poziția dinților și alți factori pot contribui la apariția ei. Gingiva pierdută nu revine, de regulă, spontan la poziția inițială, astfel încât identificarea cauzei și prevenirea progresiei sunt esențiale.
Periajul agresiv poate afecta gingiile
Un periaj energic nu înseamnă neapărat o curățare mai eficientă. Presiunea excesivă și o tehnică nepotrivită pot traumatiza în timp țesuturile din jurul dinților, mai ales în zonele în care gingia este subțire.
Folosirea unei periuțe adecvate și efectuarea unor mișcări controlate sunt mai importante decât aplicarea unei forțe mari. Medicul dentist sau igienistul dentar poate demonstra tehnica potrivită și poate recomanda tipul de periuță adaptat situației individuale.
Dacă o persoană observă că periuța se deteriorează și perii se deformează foarte repede, poate fi un indiciu că presiunea folosită este prea mare. Totuși, prezența recesiunii necesită evaluare, deoarece cauza poate fi mai complexă.
Boala parodontală este o cauză importantă
Acumularea plăcii bacteriene în jurul dinților poate produce inflamația gingiilor. Atunci când procesul evoluează către parodontită, pot fi afectate țesuturile și osul care susțin dinții. Recesiunea gingivală poate deveni una dintre manifestările vizibile ale acestei deteriorări.
Sângerarea gingiilor, respirația neplăcută persistentă, mobilitatea dentară sau modificarea poziției dinților sunt semne care justifică un consult stomatologic. Absența durerii nu exclude boala parodontală, deoarece aceasta poate evolua o perioadă fără simptome dureroase evidente.
Controlul plăcii bacteriene, igienizarea profesională și tratamentul recomandat de medic sunt importante pentru limitarea progresiei bolii.
Anatomia și poziția dinților pot favoriza recesiunea
Unele persoane au în mod natural un țesut gingival mai subțire, care poate fi mai vulnerabil la retragere. De asemenea, poziționarea anumitor dinți în raport cu osul care îi susține poate crește susceptibilitatea la recesiune.
În unele situații, modificările gingivale pot fi observate și în contextul tratamentelor ortodontice. Acest lucru nu înseamnă că aparatul dentar provoacă inevitabil retragerea gingiilor. Riscul depinde de anatomia pacientului, poziția inițială a dinților, deplasările necesare și starea țesuturilor parodontale.
De aceea, evaluarea gingiilor înaintea și pe parcursul unui tratament ortodontic este importantă, mai ales la persoanele care prezintă deja factori de risc.
Fumatul și alți factori pot influența sănătatea parodontală
Fumatul reprezintă un factor de risc important pentru boala parodontală și poate afecta răspunsul țesuturilor la tratament. Renunțarea la fumat aduce beneficii importante pentru sănătatea orală, pe lângă avantajele generale pentru organism.
Scrâșnirea sau încleștarea dinților, traumatismele locale și anumite obiceiuri care exercită presiune repetată asupra gingiei pot necesita, de asemenea, atenție. Prezența unui piercing oral, de exemplu, poate traumatiza repetat țesuturile dacă bijuteria intră în contact cu gingia.
Pentru stabilirea cauzei reale trebuie analizat întregul context, nu doar aspectul zonei afectate.
Cum poate fi prevenită retragerea gingiilor
Prevenția începe cu o igienă orală corectă, dar delicată. Dinții trebuie curățați regulat, inclusiv în spațiile interdentare, fără traumatizarea gingiilor. Produsele și tehnica potrivite pot fi alese împreună cu medicul dentist, în funcție de sănătatea gingivală și de particularitățile fiecărui pacient.
Controalele stomatologice periodice permit identificarea inflamației, tartrului și a modificărilor parodontale înainte ca acestea să devină avansate. Frecvența consultațiilor și a igienizărilor profesionale trebuie individualizată, în special în cazul persoanelor cu antecedente de boală parodontală.
Dacă recesiunea există deja, obiectivul principal este identificarea și controlarea factorului care a produs-o. În anumite cazuri, medicul poate recomanda tratamente pentru sensibilitatea dentară, intervenții parodontale sau proceduri chirurgicale de acoperire a rădăcinii, precum grefele gingivale. Indicația depinde de amploarea recesiunii și de caracteristicile zonei afectate.
Retragerea gingiilor nu este doar o problemă estetică, deoarece expunerea rădăcinii poate favoriza sensibilitatea și alte probleme dentare. O tehnică adecvată de periaj, controlul factorilor de risc și monitorizarea regulată pot contribui la protejarea țesuturilor parodontale. Dacă observi că un dinte pare mai lung, gingia continuă să se retragă sau apar sângerări și sensibilitate, informează-te corect și programează o evaluare la medicul dentist sau la un specialist în parodontologie pentru stabilirea cauzei și a soluției potrivite.
